Ma simt ca dupa o inviere. Un Lazar ce a fost chemat din mormant de catre un salvator, un mantuitor.
Sambata m-a palit, da' rau de tot, ceea ce parea o migrena. M-am trezit la 8.00 cu o imensa migrena, insa nu ca cele de pana acum, ci una necrutatoare cu adevarat naucitoare. Degeaba m-am spalat pe fata, am luat doza normala de doua algocalmine, ca tot nu a vrut sa ma lase. Si uite asa am avut eu o sambata de febra (38,2), frisoane, stare de voma, globi oculari injectati. Daca nu era Ancuta sa aiba grija de mine, cred ca acum imi scriam postul de pe laptop din spital, asta in fericitul caz in care in spital ar fi existat wireless, ceea ce nu cred in Romania. Anyway acum sunt bine, cad de cat in stare de normalitate, fara dureri de tample, cap si alte minuni, poveste din care am invatat ca fara cineva care sa te ingrijeasca, paracetamol, algocalmin, ketorol, supa de pui zeama, ceaiuri, comprese cu apa si lamaie, baie fierbinte, haine groase, somn si transpiratie ... nu faci fata unei astfel de confruntari. Ei cam asta a fost povestea acestui weekend.
In rolurile principale:
Iisus: Ancutza
Lazar: Dan
